Multe startup-uri nu se opresc din cauza concurenței, a lipsei de bani sau a unui produs slab, ci pentru că fondatorii nu mai reușesc să lucreze împreună. Neînțelegerile mici, lăsate nediscutate în primele luni, devin cu timpul conflicte despre bani, putere și direcție. Iar o firmă tânără, cu doi sau trei oameni la conducere, simte imediat orice ruptură dintre ei.
Alegerea unui cofondator seamănă mai mult cu un parteneriat de viață decât cu o angajare. Veți petrece împreună ani intenși, veți lua decizii grele cu informații incomplete și veți trece prin momente de euforie și de descurajare. De aceea, merită să tratezi această alegere cu aceeași seriozitate ca ideea de afaceri. În rândurile de mai jos găsești criteriile, întrebările și regulile de lucru care cresc șansele ca asocierea să reziste.
De ce alegerea cofondatorului cântărește cât ideea
O idee bună, dusă de o echipă care nu funcționează, are puține șanse. O idee medie, dusă de o echipă unită, adaptabilă și complementară, se poate transforma pe parcurs într-o afacere solidă, pentru că echipa va găsi direcția corectă. Investitorii știu acest lucru, motiv pentru care în primele discuții se uită cel puțin la fel de atent la fondatori ca la produs.
Un cofondator bun îți completează competențele, îți contestă ideile fără să te submineze și duce greutatea alături de tine atunci când lucrurile nu merg. Un cofondator nepotrivit, chiar talentat, poate consuma energia întregii firme în tensiuni interne. Diferența dintre cele două situații nu se vede, de obicei, în primele săptămâni de entuziasm, ci în primele crize.
Unde găsești un cofondator potrivit
Cei mai buni cofondatori sunt rareori găsiți printr-un anunț. Cel mai des, sunt oameni cu care ai lucrat deja sau pe care i-ai văzut lucrând. Câteva surse care funcționează în practică:
- foștii colegi, cu care ai trecut prin proiecte reale și știi cum reacționează sub presiune;
- comunitățile de profil, cum ar fi grupurile de programatori, de designeri, de oameni de vânzări sau de specialiști dintr-o industrie anume;
- evenimentele pentru antreprenori și concursurile de idei, unde echipele se formează în jurul unor provocări concrete;
- programele de incubare și accelerare, care aduc împreună oameni cu aceeași direcție;
- proiectele paralele, voluntare sau personale, în care colaborezi cu cineva fără miza unei firme.
Prietenia nu este nici garanție, nici obstacol. Doi prieteni pot fi parteneri excelenți, dar prietenia nu înlocuiește discuțiile serioase despre roluri și bani. Uneori, tocmai teama de a strica relația personală face ca aceste discuții să fie amânate prea mult.
Testul înainte de asociere
Înainte de a înființa firma și de a împărți participații, lucrați împreună la ceva concret, cu un termen și un rezultat clar: un prototip, o serie de discuții cu clienți, o prezentare pentru un concurs, o campanie de testare. Câteva săptămâni de lucru real spun mai mult decât luni de discuții la cafea.
Urmărește în această perioadă nu doar competența, ci și felul de a lucra. Își respectă celălalt angajamentele? Cum comunică atunci când întârzie? Cum reacționează când nu sunteți de acord? Acceptă feedback? Își asumă greșelile sau caută explicații? Ce face când apare o problemă neplăcută, pe care nimeni nu vrea să o rezolve? Răspunsurile la aceste întrebări prezic destul de bine cum va arăta colaborarea peste un an.
Fii atent și la ritm. Dacă unul dintre voi lucrează nopțile și în weekend, iar celălalt vede proiectul ca pe o activitate de câteva ore pe săptămână, tensiunea va apărea inevitabil. Nu este nimic greșit în niciuna dintre variante, dar ele trebuie să fie cunoscute și acceptate de ambele părți.
Ce discutați înainte să semnați
Discuțiile incomode de la început sunt mult mai ușoare decât conflictele de mai târziu. Folosiți lista de mai jos ca punct de pornire și notați răspunsurile, chiar și informal:
- Ce vrea fiecare de la această afacere peste câțiva ani: o firmă mare, vândută unui investitor, sau o afacere stabilă, care să ofere un trai bun?
- Cât timp poate investi fiecare și de când poate lucra cu normă întreagă?
- Cât poate investi fiecare în bani și ce se întâmplă dacă firma are nevoie de mai mult?
- Cine răspunde de ce zone ale afacerii și cine are ultimul cuvânt în fiecare dintre ele?
- Cum luați deciziile mari, la care niciunul nu are ultimul cuvânt singur?
- Cum vă plătiți și din ce moment?
- Ce se întâmplă dacă unul dintre voi vrea să plece sau nu își mai poate îndeplini rolul?
- Cum procedați dacă apare o ofertă de cumpărare a firmei?
Nu este nevoie să aveți răspunsuri perfecte la toate întrebările. Este important însă să știți unde sunteți de acord, unde aveți păreri diferite și cum veți decide atunci când subiectul va deveni urgent.
Pe lângă aceste întrebări practice, vorbiți și despre valori. Cum vreți să vă tratați clienții atunci când greșiți? Ce fel de colegi vreți să angajați și cum vreți să se simtă în firmă? Până unde sunteți dispuși să mergeți pentru un contract important? Diferențele de valori sunt cele mai greu de reparat ulterior, pentru că ele nu țin de competențe sau de organizare, ci de felul în care fiecare înțelege o afacere corectă.
Împărțirea rolurilor și a deciziilor
În primele luni, toată lumea face de toate. Totuși, chiar și atunci, fiecare zonă importantă trebuie să aibă un responsabil clar: produsul și tehnologia, vânzările și relația cu clienții, finanțele și administrația, oamenii și operațiunile. Responsabil nu înseamnă că lucrează singur, ci că răspunde de rezultat și ia decizia finală în acea zonă, după ce i-a ascultat pe ceilalți.
Stabiliți și cine este directorul general al firmei, persoana care reprezintă compania în exterior și care tranșează situațiile de blocaj. Această alegere nu ține de orgoliu, ci de nevoia practică a unei firme de a avea o voce clară în fața clienților, a investitorilor și a echipei. Rolurile pot fi revizuite pe măsură ce firma crește și competențele fiecăruia se văd mai bine.
Semne că rolurile nu mai sunt clare
- aceeași sarcină este făcută de doi oameni, fiecare fără să știe de celălalt;
- echipa nu știe pe cine să întrebe pentru o decizie și ajunge să îi întrebe pe toți;
- deciziile luate de un fondator sunt anulate discret de celălalt;
- anumite probleme rămân săptămâni întregi nerezolvate, pentru că fiecare crede că le rezolvă altcineva.
Când observi aceste semne, nu le trata ca pe niște incidente izolate. Ele arată că este momentul să vă reașezați la masă și să redesenați împărțirea responsabilităților.
Participațiile și acordul dintre asociați
Împărțirea egală pare cea mai corectă și mai simplă soluție, dar nu este întotdeauna cea mai potrivită. Ea poate reflecta corect situația dacă fondatorii contribuie similar ca timp, risc și competențe. Dacă însă unul a lucrat deja un an la proiect, investește mai mulți bani sau aduce o competență greu de găsit, o împărțire diferită poate fi mai echitabilă. Important este ca fiecare să simtă că înțelegerea este corectă, pentru că resentimentele legate de participații ies la suprafață tocmai în momentele grele.
O practică des întâlnită în lumea startup-urilor este ca participațiile să fie câștigate treptat, pe parcursul mai multor ani de implicare activă. Astfel, dacă un cofondator pleacă devreme, nu rămâne cu o parte mare din firmă la construcția căreia nu a mai contribuit. Toate aceste reguli, împreună cu modul de luare a deciziilor și condițiile de ieșire, se scriu într-un acord între asociați. Pentru redactarea lui și pentru alegerea formei juridice potrivite, consultă un avocat specializat în dreptul afacerilor, pentru că detaliile juridice și fiscale contează mult. Gândirea pe termen lung este aceeași ca la pregătirea unui succesor: îți imaginezi din timp scenariile dificile, ca să nu le improvizezi atunci când apar.
Cum păstrați relația sănătoasă
Relația dintre cofondatori are nevoie de întreținere, la fel ca orice relație importantă. Câteva obiceiuri simple ajută foarte mult:
- O discuție săptămânală între fondatori, separată de ședințele cu echipa, în care vorbiți și despre cum vă simțiți în colaborare, nu doar despre sarcini.
- Feedback direct și la timp, oferit în privat, înainte ca o nemulțumire mică să devină una mare.
- Reguli clare pentru dezacorduri, de exemplu cine decide în fiecare zonă și ce faceți când niciunul nu cedează.
- Recunoașterea reciprocă a contribuțiilor, mai ales în perioadele în care rezultatele întârzie.
Dacă ajungeți într-un blocaj pe care nu îl puteți depăși singuri, un mentor comun, un consilier al firmei sau un mediator profesionist poate ajuta. O persoană din afară, respectată de amândoi, vede mai ușor dincolo de tensiunea momentului și vă poate readuce la obiectivele comune. Cereți acest ajutor devreme, nu atunci când relația este deja ruptă.
Nu uitați să vă bucurați împreună de pașii mici: primul client, prima lună cu încasări, prima angajare. Așa cum explică și articolul despre de ce merită să îți celebrezi progresul, nu doar rezultatele finale, aceste momente reîncarcă energia echipei și întăresc sentimentul că sunteți pe același drum.
Un cofondator potrivit nu este o persoană perfectă, ci cineva cu care poți construi încredere, poți discuta deschis și poți lua decizii grele fără să vă pierdeți respectul reciproc. Alege-l cu atenție, testați colaborarea înainte de a vă lega oficial, puneți în scris înțelegerile importante și îngrijiți relația pe tot parcursul drumului. O asociere construită așa devine una dintre cele mai mari resurse ale firmei, nu una dintre cele mai mari vulnerabilități.
Foto: RDNE Stock project / Pexels
