Capitalul de lucru este banul cu care firma funcționează de la o zi la alta: diferența dintre ce are de încasat și de pe stoc pe termen scurt și ce are de plătit în aceeași perioadă. Cu cât ciclul tău de încasare este mai lung față de cel de plată, cu atât ai nevoie de mai mult capital de lucru, chiar dacă firma vinde bine.
Formula de bază arată simplu: active curente (bani în cont, creanțe de încasat, stocuri) minus datorii curente (furnizori, salarii, taxe, rate scadente în următoarele douăsprezece luni). Dacă rezultatul este pozitiv, firma are o marjă de siguranță. Dacă este negativ, depinde de bunăvoința furnizorilor sau de credite pe termen scurt.
De ce nu e suficient să ai vânzări bune?
Un magazin online își cumpără marfa de la furnizor cu plata în 15 zile, o vinde în 20 de zile și încasează prin curier încă 10 zile mai târziu. Între ziua în care plătește și ziua în care primește banii trec aproape două săptămâni în care trebuie să finanțeze din buzunar tot lanțul. Cu cât crește mai repede, cu atât golul se mărește, pentru că fiecare comandă nouă cere mai multă marfă cumpărată în avans.
De aceea firmele care cresc rapid au adesea probleme de bani: nu pentru că vând prost, ci pentru că banii lor sunt blocați în stoc și în facturi neîncasate. Fenomenul se numește uneori creștere care sufocă și este una dintre cauzele frecvente ale blocajelor la firmele tinere.
Cum îți calculezi capitalul de lucru necesar?
O metodă practică folosește ciclul de conversie a banilor, adică numărul de zile între momentul în care plătești furnizorii și cel în care încasezi de la clienți. Se compune din trei elemente:
- zilele de stoc: cât timp stă marfa sau materialul la tine înainte să fie vândut;
- zilele de încasare: cât durează până plătesc clienții după emiterea facturii;
- zilele de plată: cât timp ai la dispoziție ca să plătești furnizorii.
Ciclul = zile de stoc plus zile de încasare minus zile de plată. Dacă ai 30 de zile de stoc, 40 de încasare și 20 de plată, ciclul tău este de 50 de zile. Asta înseamnă că trebuie să finanțezi 50 de zile de costuri operaționale. Dacă acestea sunt de 2.000 de lei pe zi, ai nevoie de aproximativ 100.000 de lei capital de lucru.
Cifrele sunt orientative și se schimbă în funcție de sezon, dar calculul îți arată ordinul de mărime și te ajută să nu confunzi nevoia de capital de lucru cu o investiție pe termen lung.
Ce poți face dacă ciclul tău este prea lung?
Ai trei pârghii, și niciuna nu cere un credit imediat. Prima este scurtarea încasării: cere avans, oferă un mic discount pentru plata rapidă, emite facturile în aceeași zi cu livrarea și urmărește restanțele din prima săptămână. A doua este alungirea plății: negociază cu furnizorii termene mai lungi, mai ales pentru partenerii vechi și constanți. A treia este reducerea stocului: nu ține marfa care se vinde greu doar pentru că a fost ieftină la cumpărare.
Dacă toate acestea sunt epuizate și golul rămâne, abia atunci se pune problema unei surse externe. Aici intră linia de credit, descoperitul de cont sau factoringul, adică vânzarea facturilor către o instituție care îți avansează o parte din valoare. Fiecare are un cost care trebuie comparat, iar contractul trebuie citit cu atenție; găsești un material util despre ce clauze verifici într-o ofertă de finanțare.
Capital de lucru sau investiție: cum le deosebești?
Confuzia este frecventă și periculoasă. Dacă folosești un credit pe termen scurt, destinat capitalului de lucru, ca să cumperi un utilaj pe termen lung, te trezești că banii se termină înainte ca investiția să producă venit. Regula de bază este să potrivești durata sursei cu durata nevoii: nevoile de pe termen scurt se finanțează cu surse de pe termen scurt, iar investițiile care se recuperează în ani se finanțează cu surse mai lungi.
În același timp, nu lăsa capitalul de lucru să se golească. O parte din el trebuie să rămână ca rezervă, iar felul în care o construiești este descris în ghidul despre fondul de rezervă al firmei.
Un exemplu din comerțul cu produse sezoniere
Un magazin care vinde decorațiuni de iarnă comandă marfa din vară, o plătește în septembrie și o vinde aproape toată în noiembrie și decembrie. Între plata furnizorului și primele încasări trec două-trei luni în care firma nu are venituri din acest stoc, dar are chirie, salarii și publicitate. Capitalul de lucru necesar este deci mult mai mare decât în restul anului, iar calculul făcut în luna ianuarie, când stocul e zero, ar induce în eroare. De aceea se calculează pentru luna cea mai încărcată, nu pentru media anului, și se verifică din nou înainte de fiecare sezon.
Întrebări frecvente
Capitalul de lucru poate fi negativ?
Da, și în unele domenii, cum ar fi comerțul cu încasare imediată și plată la termen către furnizori, este chiar normal. Devine o problemă când datoriile scadente depășesc banii pe care îi poți încasa la timp.
Cât de des îl recalculez?
Cel puțin o dată pe trimestru și oricând se schimbă termenele de plată, volumul de vânzări sau stocul. Firmele sezoniere îl recalculează și înainte de fiecare sezon.
Pot folosi banii personali ca să acopăr golul?
Se poate, ca împrumut de la asociat sau aport la capital, dar cu documente. Banii personali rămân totuși o soluție de avarie, nu un plan permanent.