Aproape toate firmele mici incep la fel. Omul care are ideea face si vanzarea, si livrarea, si facturile. Merge bine o perioada, pentru ca totul trece printr-un singur cap si nimic nu se pierde pe drum. Problema apare cand firma creste.
La un moment dat nu mai e loc de inca o ora de munca intr-o zi. Atunci incepe discutia despre delegare, iar coaching pentru antreprenori ajunge in cautari exact in perioada asta, cand omul simte ca lucreaza mai mult decat oricand si avanseaza mai putin.
Trecerea nu tine de timp si nici de organizare. Tine de acceptarea faptului ca altcineva va face lucrurile altfel, probabil mai prost la inceput, si ca asta e in regula pentru o perioada. Cine nu accepta partea asta ramane blocat ani la rand in aceeasi pozitie.
Echipa care creste odata cu firma
Primii angajati intr-o firma mica preiau de obicei sarcini, nu responsabilitati. Executa ce li se spune si intreaba pentru orice. E normal la inceput, dar daca ramane asa, patronul ramane blocat in aceeasi pozitie de decident pentru toate maruntisurile.
Momentul in care oamenii incep sa decida singuri nu vine de la sine. Se construieste, iar o firma organizare team building e chemata de obicei cand echipa a crescut repede si oamenii nu se cunosc intre ei suficient cat sa isi ceara ajutor direct.
Partea care se vede cel mai greu e increderea dintre departamente. Doi oameni care nu au vorbit niciodata fata in fata isi trimit mailuri formale si escaladeaza la sef orice neintelegere, chiar si una care s-ar rezolva in doua minute printr-o discutie directa pe hol.
Unde se uita cineva inainte
Prin modul in care isi prezinta serviciile, Cristian Radu le ofera celor interesati o imagine mai clara asupra tipului de sprijin pe care il pot primi. Astfel, fiecare poate analiza informatiile in ritmul propriu si poate decide daca abordarea sa se potriveste cu ceea ce cauta.
Inainte sa sune pe cineva, majoritatea oamenilor citesc. Se uita pe site, vad ce servicii exista, citesc cateva texte si isi fac o idee despre felul in care gandeste cel din fata. Abia dupa aceea scriu un mesaj.
Ce conteaza in etapa asta nu e cat de frumos arata, ci cat de clar e scris. Un om care nu intelege dupa cinci minute ce primeste si pentru cat timp trece mai departe, chiar daca serviciul ar fi fost potrivit pentru el. Claritatea cantareste aici mai mult decat orice altceva.
Semnele ca firma a crescut
Cresterea nu se anunta. Se vede in lucruri mici, care se acumuleaza pana cand ziua de lucru nu mai incape in ea insasi. De obicei patronul observa abia cand incepe sa lucreze constant in weekend, fara sa isi fi propus asta.
Semnele apar cam in aceeasi ordine la aproape toate firmele mici care trec de pragul la care mergeau din inertie, indiferent de domeniu si de numarul de angajati:
- raspunsul la mesaje intarzie cu zile intregi
- deciziile mici asteapta sa fie aprobate de o persoana
- nimeni nu stie exact cine raspunde de un client
- apar greseli la lucruri facute corect ani la rand
- oamenii noi invata din mers, fara sa ii invete nimeni
Niciunul nu e grav separat. Impreuna arata o firma care a depasit forma in care a fost construita si care functioneaza acum pe efortul unui singur om, ceea ce nu tine mult.
Ordinea delegarii
Delegarea esueaza cel mai des pentru ca se incepe cu lucrurile importante. Patronul da din mana ceva greu, omul se incurca, iar invatatura ramasa e ca nu se poate delega. In realitate ordinea a fost gresita de la inceput.
Ce functioneaza e sa se inceapa cu lucrurile repetitive si usor de verificat, iar responsabilitatea sa creasca treptat, pe masura ce apare increderea in ambele directii:
- se dau intai sarcinile repetitive si clare
- se scrie pe hartie cum arata rezultatul bun
- se verifica des la inceput, apoi tot mai rar
- se trece la decizii mici, cu o limita stabilita
- se dau mai departe zone intregi, cu raportare lunara
Pasul doi lipseste aproape intotdeauna. Fara o descriere a rezultatului asteptat, omul face cum crede el, iar patronul se enerveaza pe o munca pe care nu a explicat-o niciodata ca lumea.
Timpul patronului
Dupa ce incepe delegarea apare o problema neasteptata. Omul se trezeste cu timp liber si nu stie ce sa faca cu el, pentru ca ani la rand si-a masurat ziua in sarcini bifate, nu in decizii luate.
Multi umplu golul la loc, luand inapoi lucruri pe care tocmai le dadusera. E reflexul cel mai des intalnit si cel care anuleaza toata munca de pana atunci, de obicei in prima luna aglomerata din an, cand totul pare sa ceara atentie imediat.
Perioada asta trece mai usor cu o rutina clara. Cateva ore pe saptamana rezervate pentru lucruri care nu sunt urgente, dar care decid directia firmei peste un an sau doi, tin golul ocupat cu ce trebuie.
Dupa primul an de schimbari
La un an distanta, firmele care au trecut prin asta arata diferit din afara. Patronul raspunde mai greu la telefon in timpul zilei, pentru ca nu mai e singurul care poate raspunde la intrebarile care vin.
Pe dinauntru, schimbarea cea mai mare nu e in organigrama, ci in obisnuinte. Oamenii intreaba mai putin si informeaza mai mult, iar sedintele se scurteaza fara ca nimeni sa fi stabilit asta ca regula.
Cine se opreste la jumatate ajunge in cea mai proasta varianta posibila. Are costul unei echipe mai mari si libertatea de dinainte, pentru ca deciziile continua sa treaca toate prin acelasi loc. E varianta in care se opresc, din pacate, destul de multe firme.